Vis…

Mergea pe bus. Scria si citea chiar si pe autobuz. Fata asta voia sa faca ceva cu viata ei. Uneori avea flash-uri de informatii si imagini pe care nu putea sa le transpuna in cuvinte. Cine stie de unde veneau? Uneori auzea unele cuvinte, pur si simplu, ca si cum o voce ii soptea. Vocea voia ca ea sa se straduiasca sa puna acele cuvinte pe o foaie, dar pentru ce? A nu uita? Uita lucrurile fara importanta insa tinea minte tot, cu insemnatate; orice detaliu mic, neinsemnat poate pentru altii. Daca nu o cunosti, ai crede ca e tacuta, timida chiar. Dar e spontana si imprevizibila. Se gandeste insa de doua ori inainte de a face ceva. Iubeste viata, iubeste lumea, iar din perspectiva ei cea mai frumoasa idee este aceasta: ” Lumea asta a noastra e nemaipomenit de frumoasa!”. O citise in “Iubire in septembire” a lui Mircea Marin. Dar fata asta nu era perfecta. Nu voia sa fie, de altfel. Isi dorea sa cunoasca lumea, isi dorea sa calatoreasca, sa cunoasca oamnei noi, locuri noi, sa vada tot ce Dumnezeu a creat. Ii place sa rada, sa zambeasca. Crede in magie <un zambet magic> spunea ea mereu. Credea cu tarie in convingerile ei, iar uneori era incapatanata, dar stia sa gaseasca echilibrul intre toate acestea, cand era ceva important stia sa lase de la ea doar ca sa o stie pe persoana de langa ea fericita. Ii face placere sa isi ajute prietenii, considera ca are multi, dar stie cine sunt cu adevarat prietenii ei. Are o sora incredibila. Are si un frate de asemenea. Este increzatoare in oameni, pana la proba contrarie, incearca sa vada bunatatea in om si nu eventualul defect. Este ca o carte, usor de citit si iubeste pe oricine o deschide, oricine patrunde in inima ei si incearca sa o cunoasca sincer. Este pesimista desi sfatuieste pe toti sa fie cat mai optimisti. Isi cunoaste defectele, iar daca tu ii spui ce te deranjeaza ea va incerca sa se indrepte pentru tine. Prefera adevarul spus deschis si cu franchete, decat o minciuna. Ii place sa se plimbe prin ploaie. Iubeste o seara calda de vara si adora zapada proaspat cazuta din cer. Iarna e anotimpul ei. Nu sunt atat de multe de spus despre aceasta fata…

Si deci… fata asta mergea pe autobuz. La scoala. Avea “Mandrie si prejudecata” a lui Jane Austen in maini. Poate era absorbita de domnul Darcy, poate nadajduia la o iubire precum a lui cu Elizabeth: “iubesti fara sa primesti nimic in schimb” gandea ea; poate se gandea la diferenta dintre societatea de atunci si cea de acum, mereu i-au placut cartile care descriau scocietatea din anii 1700. Uitase sa coboare. Realizase ca a pierdut ultima statie. Un moment se speriase, dar apoi coborase sa vada unde ajunsese. Parea ca era un lac, la marginea lui era o barca. Stia foarte bine ca nu poate urca intr-o barca, daca ar cadea… ea nu stie sa inoate. Si totusi… cu risc, ceva: o voce, o ademenea. Fata urcase. Barca incepuse sa se miste, iar fata tresarise putin insa era linistita, mult prea linistita. Realizase vag ca autobuzul nu mai era. Acum era inconjurata de apa fara nicio urma de uscat. Era o liniste covarsitoare dar nu simtea frica. Tot ce avea era cartea din mainile ei. Nu avea cum sa o ajute. Apoi o voce o indemnase sa citeasca. Fata se puse si citii, si citise mult, o ora, doua, trei… intr-un sfarsit terminase. Inchise cartea si privise in jur. Avea un zambet pe fata… un zambet magic ar spune ea. Era odihnita, impacata, cu speranta ca iubirea exista, ca viata chiar e frumoasa si cu siguranta ca pana la urma totul va fi bine oricat de urat ar arata lucrurile in acel moment; pur si simplu avea certitudinea aceasta.

Dar in mometul acela barca incepuse sa se cufunde. Nu stia de ce sau cum. Apa ajunsese la genunchi, apoi mai sus, crescand mereu… Nu se speriase, era calma, sigura, resemnata.” Totul e bine” isi zicea. Apa o inghitise.

Se trezise in autobuz cu o spaima de nedescris. Trebuia sa coboare, toata lumea asa facea. Tinea cartea deschisa acolo unde era si in momentul in care pornise la drum. Privise in jurul ei pentru clipa. Frisoane au trecut-o si ameteala a cuprins-o. Langa ea se afla un baiat care dorea sa coboare iar ea ii statea in cale. Baiatul observase schimbarea stranie a fetei, o privea ingrijorat desi nu o cunostea, nici macar nu a mai vazut-o vreodata.

– Esti bine domnisoara? intrebase baiatul.

Fata se uitase la el nestiind ce sa raspunda. Nu intelegea ce se intamplase.

– Citeam…apoi …., incepuse fata, dar nu reusise sa-si termine ideea, se uita la cartea din mana ei. Baiatul isi daduse seama ca se intamplase ceva cu ea.

– Si… mai ai de citit? zise baiatul nedumerit de comportamentul fetei. Pentru ca vezi tu… trebuie sa coboram.

Fata ridica privirea, nu mai era nimeni in jur, doar soferul si baiatul. Privise la carte apoi la baiat.

– Acum cobor. Nu mai am de citit. Am terminat. Stiu care este sfarsitul, zise ea intr-un suflet.

Baiatul se uita mirat la ea, se uita in ochii ei. Simtea ca fata suferea, nu putea sa o ajute. Nedumerit coborase.

O secunda mai tarziu fata isi dadea seama ca baiatul avea ochii negri. I s-a parut ca era frumos. Era ingrijorat pentru ea? Dar era pierdut. El a plecat. Nu-l va mai vedea niciodata. Simtise cum ceva ii apasa sufletul. Coborase din autobus.

Pornise fata aceasta spre scoala. Mintea ii era la baiatul cu ochii negrii. Nu-l va mai vedea iar el isi facuse griji pentru ea. O lacrima i se prelinse incet pe obraz. De ce nu se inecase in apa aceea? De ce nu ramas in barca si a citit atat de repede? Acum putea fi inca in acel loc. De ce nu vorbise cu acel baiat? Poate daca….

Fata isi punea intrebari la care nu gasea raspuns. Nu stia ce simte, de ce se simte asa, nu stia ce sa creada.

Apoi, un ras de copil vesel, fericit ii incantase auzul. Cineva era fericit, in inocenta si ignoranta lui. Iubea copii, privise in jur; copilul alerga dupa un fluture. Stia ca nu il va putea prinde si mai stia, ca totusi copilul va fi fericit doar pentru ca l-a vazut, l-a atins. Acel copil era fericit.

In timp ce privea frumusetea tineretii, isi zise: “Voi fi fericita. Am citit despre iubire, am atins locul iubirii, am fost acolo, am auzit cantecul tineretii. Sunt fericita… ar trebui sa fiu, nu-i asa?”

Fata ajunse la scoala. Un zambet ii aparuse pe buze, iar in ochii o licarire a vietii. Stia ca se va mai gandi la ce s-a intamplat in acea dimineata, se va mai gandi la acel baiat, dar mai stia ca viata e frumoasa, ca totul merita, ca totul va fi bine.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Vis…&8221;

  1. o foarte buna prietena.... zice:

    stii ce se spune?ca intotdeauna visele noastre au ca tema lucrul care se afla cel mai tainic ascuns intr-un coltisor ascuns al mintii noastre…Cred ca toata lumea care citeste aceste minunatii si nu exagerez deloc ar trebui sa-ti fie recunoscatoare pentru ca,prin scrierile tale,incerci sa le deschizi ochii.DA..”lumea asta a noastra e nemaipomenit de frumoasa”,doar ca e pacat ca nu stim intotdeauna sa o apreciem.Si…iti multumesc pentru tot.Stii tu cine…:X:X:X

  2. helplessme zice:

    „totul va fi bine”-toti spunem asta cand ceva nu merge conform asteptarilor noastre.
    Dar evident aici nu e cazul. Povestea ta e foarte frumoasa si unica prin felul ei.Citind acesta parca citesc totodata si un coltisor foarte mic al sufletului tau.
    Orice scriitor isi exprima emotiile,sentimentele,gandurile in scrierile sale, dar nu orice scriitor vrea sa isi dezvaluie toate sentimentele cititorului, poate din frica, sau poate pur si simplu din orgoliu, sau cine stie…poate k vrea sa le pastreze pentru el, k lumea nu are dreptul sa intre in singurul loc care il detine pe deplin si sa-l domine si pe acela.
    E un sentiment pe care numai cei carora le place sa compuna si sa-si descarce intelectualul, inima il pot simti pe deplin, de aceea eu sunt doar eu…nimeni altcineva…helplessme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s