Fila de jurnal – 19 februarie 2010

Oamenii sunt de multe ori irationali, neintelegatori si egoisti. Nu  spun asta pentru ca e ceea ce cred… ci pentru ca e ceea ce simt. Cu ce drept spun lucruri care te ranesc, ei stiu acest lucru? Cu ce drept judeca? Daca asta fac acum,  judec, atunci imi cer iertare. Imi cer iertare pentru toate lucrurile rele pe care le-am spus si din cauza carora cineva a plans. Pot sa-mi cer iertare.

Sti cum e sa-ti inghiti lacrimile…? O faci atunci cand nu vrei sa simti durerea, cand refuzi sa accepti si incerci sa uiti. In momentul in care hotarasti sa plangi, lacrimile curg ca niste cuvinte si plangi… si plangi, pana ce intr-un sfarsit adormi, dupa ce ai spus tot. Apoi, ajungi intr-unul dintre acele vise in care simti ca nu e real…doar pentru ca dimineata urmatoare sa simti ca lacrimile au fost in zadar, scapi doar de povara acelor lacrimi. Atat si nimic mai mult…

Realizezi ca nu simti usurare. Doar o crunta durere de cap.

Nu a mai  plouat demult. Ninge insa. Ma gandesc ca ninsoarea asta… imi ingheata sufletul, reusind cumva sa ma faca sa privesc ametita jocul fulgilor prin geam. Ador zapada… Ador ploaia… dar ma intristeaza. Cand ploua, cerul plange. De ce? Poate pentru ca isi deplange o iubire; poate deplange soarta cuiva,; poate plange pentru ca vede ce am ajuns -oamenii-?

Mi-ar placea sa simt ploaia atingandu-mi obraji…Acum realizez ca am avut atatea ocazii sa ma las udata de lacrimile cerului, insa de frica nu m-am lasat? Simplul fapt ca imi ud hainele ar trebui sa ma opreasca …?

Cata durere poate simti un om oare? Durere pentruu fiinta iubita, sau mai bine zis din cauza fiintei iubite… Dar mai important, cate lacrimi poate avea sufletul unui om? Adica, cate cuvinte care nu pot povesti, nu pot exprima ce simti…

Mi-e dor de ploaie, si de fapt nu.

Iar acum nu ploua.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Fila de jurnal – 19 februarie 2010&8221;

  1. o foarte buna prietena.... zice:

    Sincer,in tot ce ai postat aici si ce ai hotarat sa ne arati si noua emani o picatura de tristete…Desi indemni la optimism,cred ca doar sufletul tau stie ce simte cu adevarat.Insa aici…Aici,chiar dezvalui faptul ca esti trista.Ploaia,ninsoarea,noaptea…Toate.Si te inteleg.

  2. georgi zice:

    Dupa cum te cunosc eu, esti o persoana optimista…intotdeuna ai fost…dar imi place ca iei in calcul si situatiile mai nefavorabile…Incerci sa ne convingi sa vedem viata si din alte perspective, dar totodata sa nu ignoram ReAlItAtEa oricat ar fi ea de incomoda…

    „Te poti simti singur, trist, dar niciodata invins. Poti pierde, poti gresi, poti suferi, dar nu te gandi sa abandonezi. Priveste viata cu ochi de invingator si ai sa vezi cat e de frumoasa!…”…

    …se observa o batalie imaginara intre pesimism si optimism; batalie care probabil va dura la nesfarsit avand in vedere circumstantele…Dar trebuie sa:” Privim viata cu ochi de invingatori pentru a vedea cat e de frumoasa”…

  3. un baiat zice:

    …ei bine cateodata te mai simti tristi si este mai greu sati revi din „acea stare” e greu!…te simti singur abandonat devi furios fara motiv. Lucrurile indiferente incep sa aiba sa capete sens sa puna amprenta asupra ta. dar totul se schimba in urmatoare zi cum stim ca „dupa ploie apare si soarele” si „dupa noapte apare ziua” la fel stim si despre tristete ca dupa ia urmeaza fericirea 😀

  4. un simplu om... zice:

    Toti plange…sigur,plangem dintr-un motiv anume…
    Acel motiv s-ar putea sa le para atat de banal altora,insa pentru tine inseamna foarte mult…Cand plangi,plangi pentru ca ti s-a intamplat ceva…ceva foarte important,iat peste cateva ore…realizezi ca,chair daca ai plans…nimic nu se schimba.
    Si…te doare,te doare pana cand timpul te ajuta,te face sa uiti ca „atunci” ai plans dintr-un motiv anume…Asa ca te inteleg…si dupa orice suparare…urmeaza un zambet larg…si stii de ce?Pentru ca intotdeauna un prieten o sa fie alaturi de tine…ajutandu-te sa treci peste…sa zambesti:)

  5. iulia zice:

    unii oameni sunt asa, dar nu putem judeca dupa aparente… o carte nu se cunoaste dupa coperta….
    iar atunci cand suferi, uneori lacrimile nu sunt de ajuns si dimineata cand te trezesti asa e, ramai cu o durere de cap.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s