Doar o noapte fara somn…

Ma gandeam ca timpul trece atat de repede, si uneori ma gandesc ca am atatea de facut, de vazut, cu invatat, atatea persoane noi de cunoscut. Cum se poate sa existe persoane care sa nu-si doreasca nimic din toate astea, sau pot sa treaca indiferente peste acestea acceptand rutina, in fiecare zi acelasi lucru, mereu, mereu…? Nu, eu nu pot, si nu vreau, simt ca vreau sa fac ceva, macar sa fac o mica diferenta in lumea aceasta, oricat de neinsemnata. Si atunci m-am apucat sa scriu, orice,ca sa ramana cumva insemnat  sau poate incerc sa scap cumva de durere, incerc sa ma descarc, sa dau frau liber gandurilor mele care mereu ma lasa in ceata fara sa gasesc o solutie. Lumea aceasta e frumoasa, cu adevarat frumoasa, dar e rea, noi o facem rea, unii o fac rea, iar uneori iti vine sa o urasti, nu-i asa? Dar, pe de alta parte frumosul nu ar fi frumos fara urat nu? Nu le-am putea deosebi. In tot acest timp, 16 ani de zile, putin mai mult, am o viata frumoasa. Da e frumoasa, mereu cu un pas in fata doi inapoi, ca asa e viata. Uneori cu multi pasi inapoi, inca niciodata ca rapiditate in fata.

Mereu o persoana foarte draga  imi spunea sa invat, sa citesc cat mai mult despre orice, pentru ca e important sa cunosti lumea, e cea mai mare satisfactie sa poti sa intreti o discutie inteligenta cu o persoana, sa te simti bine in preajma ei,  sa poti sa te bucuri de viata. Deci cu ajutorul unor fideli cunoscatori de tot si a toate, cartile, poate voi izbuti si eu sa descopar mai multe despre tot si toate.Si stiu sigur ca fiecare persoana are o semnificatie in univers, un loc… trebuie doar sa inveti sa descoperi unde este acel loc, care e aceea semnificatie.

Se termina o etapa si incepe alta, fara ca macar sa-mi dau  seama. Nu imi dau seama, dar sunt sigura, candva in viitor am sa realizez.  Oare cand am incetat sa fiu o fetita inocenta, care nu stia sa planga decat daca s-a lovit si o durea tare? Cand am incetat sa mai fiu doar un copil si am intrat in presupusa adolescenta? Eu insumi nu stiu, si totusi, in ce moment voi iesi din faza de adolescenta? Si in toti acesti 16 ani si ceva s-au intamplat atat de multe, unele le-am uitat, altele stau consemnate intr-un teanc de hartii, ca atunci cand simt nevoia, sa pot sa le rasfoiesc. Cred ca e un lucru frumos sa ai viata ta pusa in randuri scrise frumos de mana ta… cu sentimente vii si mereu prezente, cu ajutorul cuvintelor dar mai ales emotiilor, iar uneori cand erai prea fericit scrisul devine mai urat si agitat, iar cand erai trist scrisul abia se vede din cauza unor lacrimi… , si la sfarsit sa poti scrie: final la o etapa din viata. Uneori in toate aceste etape simteam ca ceva s-a schimbat dar doar mai tarziu aveam sa descopar ce anume, nici macar acum  pe deplin nu realizez ca sunt mereu altcineva si in permanenta schimbare, pentru ca mereu timpul trece, si unele intamplari din viata ta marcheaza, unele lasa urme, care nu vor putea fi sterse vreodata, indiferent ce ai incerca sa faci in aceasta privinta. Experiente precum prima iubire sau iubirile tale, prietenii tai atat de importanti, certurile si impacarile, unele reveleatii pe care le ai in anumite momente astfel incat simti ca nu ai puterea sa spui un singur cuvant, incercarea de a lupta pentru o cauza desi esti pe deplin convins ca e  destinata esecului, sau lucruri aparent simple, precum sa savurezi o inghetata sau sa privesti un copil alergand dupa un fluture, astfel de experiente schimba, si tu simti ca ceva s-a schimbat desi in mintea ta inca nu e clar nimic. Poate intr-o zi, voi reusi sa le pun in ordine, toate momentele dar nu acum, pentru ca acum nu am cunostiinta necesara sa fac ordine in dezordinea de ganduri si idei din mintea mea… e mult prea incurcat totul, nu am cum sa ma descopar, cel putin nu inca.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Doar o noapte fara somn…&8221;

  1. o foarte buna prietena.... zice:

    …mda,timpul zboara…Asa a fost intotdeauna doar ca nu toata lumea observa asta.Pentru unii,sfarsitul unei zi marcheaza doar asteptarea urmatoarei si tot asa fara nicio intentie de a schimba ceva.Si da,copilarie,inocenta,lipsa de griji…Unde sunt toate astea??De ce ne incapatanam sa le lasam in urma si ne grabim atat de tare sa crestem,iar cand o facem si ne izbim de realitate cersim inapoi anii copilariei?Si asta e tot o latura a timpului.EL se ocupa de scurgerea anilor,de inceperea unor noi etape…FRUMOS.

  2. iulia zice:

    ai doar 16 ani?
    m-ai impresionat…citeam si alte articole si acuma am vazut…
    continua sa scrii… te descurci
    si da,…citeste mult…..

  3. un simplu om... zice:

    Da…timpul zboara…
    Ce bine era cand aveam numai 5 anisori..si orice durere trecea…nu realizam…
    Acum…toate loviturile care le primim lasa o urma in viata noastra si suntem constienti ca,chiar daca ne-am lovit de un zid…vom trece peste,dar va urma altul….si altul…
    Stii…timpul trece…mintea uita,insa totul ramane acolo…unde??…In inima…

  4. ordinary-girl zice:

    oare?oare timpul zboara? sau ni se pare noua?..poate ca doar trece asa cum a trecut si pana acum…sau poate am dori si noi sa zburam alaturi de el atat de mult incat realizand ca nu putem face asta niciodata renuntam la ideea asta si invinuim timpul zicand ca zboara, sau trece prea repede…
    intradevar, momentele frumoase trec cel mai repede, dar ele raman pentru enetrnitate doar alea tale…asta e menirea lor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s