Scrisori

Cu mult timp in urma… Nu, nu cu mult timp in urma… Candva… Nu, nu candva, acum ceva timp, am avut ocazia sa incep sa cunosc o persoana care acuma a ajuns sa fie foarte importanta pentru mine. Totul a inceput cu o idee, eu am incurajat-o (e o “ea”) sa inceapa sa scrie, pentru ca ii va fi mai usor sa se debaraseze de stres, ii va fi mai usor sa-si puna gandurile pe o hartie decat sa vorbeasca pur si simplu cu o persoana sau chiar cu prietena ei cea mai buna. Si atunci ea s-a decis sa faca ceva minunat. A inceput sa scrie o scrisoare. Cui ii era adresata? Mie, se pare. Daca ati sti cu cat entuziasm am citit-o, atat de repede… ca mai intai n-am inteles nimic, dar apoi la recitire, am inceput sa o identific. Cu acordul ei, am sa arat cateva fragmente din scrisoare:

” 08.03.2010

Bine, nu stiu cum sa incep… Am tot vorbit despre scris si voiam sa-ti scriu ceva… Nu stiu, voiam sa scriu, pur si simplu. Ma gandesc ca oricui as fi vrut sa-i scriu m-ar fi considerat invechita, totusi suntem in secolul 21, oamenii nu prea isi mai scriu , asa cum nici nu prea mai citesc; ba da, subtitrarile(profa de romana) sau isi scriu pe mess. Dar mai bine sa incep odata. Vreau sa-ti spun o peveste. Cum sa incep?…

<< A fost odata o fata undeva intr-un “colt de lume “. Intotdeauna am considerat ca e mai speciala … Nu stiu, poate pentru timiditatea ei excesiva, pentru ca nu prea a avut niciodata curajul sa recunoasca ce simte, cu atat mai putin sa arate, poate pentru ca scria poezii despre care nu a spus nimanui pentru ca ii era frica ca nu va inteleasa, poate pentru ca era putin “ciudatica”… Poate si pentru ca isi adora prietenii, desi are foarte putini… Poate pentru ca pune totul la suflet si trece destul de greu peste… Uneori are nevoie de putin timp singura, ii place sa mediteze, ii place sa se gandeasca foarte mult la un lucru inainte de a-l face; de aceea, eu cred ca ar avea nevoie de putina impulsivitate. Uneori lumea nu o intelege de ce ar avea nevoie sa stea singura , ce ar putea fi frumos la faptul ca sta singura, chiar si 5 minute… Ma gandesc ca poate nici ea nu se intelege cateodata, dar niciun om nu se cunoaste pe deplin; asta face parte din firea umana. Poate ca a trecut prin mai multe lucruri, prin cateva pierderi… Poate ca a fost si ea tradata de cineva pe care il considera cel mai bun prieten, dar cine nu a fost? Si totusi, ea e altfel, dupa parerea mea. Din greseli inveti, nu-i asa? Poate ca a placut un “el” poate ca a fost chiar indragostita si a suferit o deziluzie… Poate el nici nu a observat ca ea e acolo…Poate ca si el a considerat-o o ciudata si nu o speciala, cum ii zic eu. Poate ca si prietena in care a avut cea mai multa incredere n-a inteles-o intotdeauna si ea a fost prea naiva, crezand ca sunt perfecte impreuna si totusi a iertat-o, desi nu cred ca legatura e la fel de stransa ca inainte. Si totusi cei care o cunosc destul de bine stiu ca poate fi o prietena adevarata, pe care te poti baza intotdeauna. Indraznesc chiar sa spun ca nu se pune ea pe primul loc si daca stie ca meriti ar face orice pentru tine. Cred ca e capabila sa ierte… Poate ca, desi sunt unii care nici nu observa ca ea e acolo aproape , daca ar ajunge sa o cunoasca mai bine, poate ar invata sa o aprecieze… Poate ca… Pe langa toate astea, cel mai mare defect al ei e ca nu are deloc incredere in ea. Poate ca e putin prea romantica si copilaroasa, poate ca inca asteapta sa apara ‘printul brunet pe cal alb pe autostrada’, inca asteapta ziua cand va primii buchetul de trandafiri rosii si scrisorica parfumata…Poate ca ea nu e ca celelalte fete si totusi seamana, poate ca inca mai suspina dupa “el”… Poate ca e prea innebunita dupa melodiile triste sau iubirea perfecta din telenovele, dar asta e ea. Uneori simte nevoia de o schimbare, alteori ar vrea sa ramana la fel. Poate ar avea nevoie de cineva care sa-i dea putin curaj, optimism, tupeu si putina incredere . Dar, cine stie, poate de prea multe ori si-a daruit inima si nu a mai primit-o inapoi sau poate a fost prea pretentioasa si nu a stiut sa o primeasca. Poate ca… cine stie… Poate cu timpul se va schimba, dar eu as vrea ca macar intr-un coltisor s-o pastreze si pe ……… de acum, asa inocenta>>……”

Aceasta e prima scrisoare, din multele altele pe care le-am primit de la ea. Se subestimeaza enorm de mult, e o fata foarte speciala. Bineinteles i-am raspuns la fiecare scrisoare. Am gasit in aceste scrisoari un mod de a lasa o dovada a gandurilor, sentimentelor, si faptelor noastre. Am gasit in acest mod de a comunica o portita de scapare, un mod mai bun si mai sigur de a te scapa de tot ce simti ca te apasa, tot ce nu te lasa sa respiri atunci cand simti ca te sufoci, si nu ai cui sa-i incredintezi gandurile tale pentru ca nu sti daca e sigur sa spui cu voce tare ce gandesti si ce simti. Foile de scrisori sunt fidele atat mie cat si ei, iar faptul ca scriem de mana ofera o satisfactie si mai mare, pentru ca nu aveti idee ce minunat e sa simti ca tot ce ai simtit atunci la un moment dat, poti sa simti din nou, sigur nu cu aceeasi intensitate, dar poti sa simti din nou doar parcurgand acele randuri chiar de tine scrise… Unii considera invechita ideea cu corespondenta prin scrisori. Parerea mea e ca e mult mai buna , de 100 de ori mai incitanta si de 1000 de ori mai frumoasa decat trimisul unui sms. Dar desigur, e doar parerea mea.

Si am sa-i multumesc mereu acestei prietene de suflet, acestei prietene adevarate. Poate uneori am enervat-o pot fi dificila, mereu mi-am cerut scuze. Sigur si ea la randul ei m-a enervat, poate fi dificila, suntem doua firi asemanatoare. Doar ca stim cand sa iertam. Stiu ca niciodata nu va aparea ceva care sa ne desparta pentru ca de fapt suntem surori. Si nu doar surori care se cearta si se impaca, surori care se cearta si se iarta. Si e mereu bine sa ai o prietena adevarata in care sa poti avea incredere ca si in tine insuti. Si am sa-i multumesc acestei prietene mereu. Ea a reusit ca aceasta incredere sa fie posibila.

Stiti cum am ajuns sa fim prietene? Poate suna cliseu, dar suntem fane Twilight, iar iubirea prezenta in cartile citite ne-a apropiat. Va vine sa credeti? Da citim destul de mult… asta e un lucru comun, datorita lui suntem asa de apropiate.

Deci acest post e menit pentru tine sora mea… pentru ca azi implinesti 17 ani, pentru ca este 31 august, si pentru ca vreau ca aceasta zi sa fie cumva insemnata nu?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Scrisori&8221;

  1. o foarte buna prietena....mereu:X zice:

    Nu prea stiu ce as putea scrie acum.Cred ca tu ai cuprins tot ce trebuia.Nu cred ca o sa reusesc vreodata sa-ti multumesc pentru increderea pe care mi-ai oferit-o.Cand am inceput sa scriem aceste scrisori,treceam printr-o perioada dificila si cred ca faptul ca m-ai „impins” sa incep sa scriu a fost cel mai bun sfat pe care mi-l puteai da.Intr-un timp destul de scurt am devenit foarte apropiate si am invatat ce inseamna prietenia adevarata.Increderea se castiga si tu ti-ai castigat-o din plin,iar dovada e fragmentul de mai sus.Niciodata n-am fost in stare sa spun cuiva atat de multe lucruri pt.ca stiam ca nu vor intelege.Doar tie:d.Multumesc,sora mea:X

  2. o foarte buna prietena....mereu:X zice:

    Si da,Twilight ne-a apropiat.Twilight ne-a ajutat sa ne cunoastem.Poate unora li se va parea ciudat.Nu conteaza,suntem obisnuite cu asta.Intotdeauna am considerat ca suntem „old fashion type”,ca asteptam iubirea perfecta si pura dintre Edward si Bella si bineinteles baiatul cu ochi negri gen Edward Cullen.Fiecare are un vis,nu?Macar acesta e dreptul nostru,libertatea noastra deplina…sa visam.Inca o data iti multumesc pentru acest minunat cadou,cadou pentru suflet.Mereu…:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s