Senzatii

 

Mă gândeam la atâtea azi…

E deja decembrie, iar timpul trece atât de repede şi mi se pare că nu fac destule ca să fiu fericita. Micile bucurii ale vieţii mi le permit, un zâmbet, o zi întreagă în care par foarte bine dispusă şi încerc să-i fac să zâmbească pe toţi cei din jurul meu, pentru ca apoi seara când mă găsesc singură în pat să nu realizez cum am putut să trec peste o zi zâmbind.

Şi azi, o zi de o frumuseţe atingatoare, m-a făcut să realizez când de frumoasă e perioada aceasta a anului. E iarnă, zăpada e multă de două săptămâni, iar eu abia am atins-o, ca să simt cât e de rece doar atat… şi trec prin locuri în care copii se joacă în zăpada şi se bulgăresc şi alunecă, sunt aşa de fericiti în inocenţa lor, chiar şi cei mai mari se mai opresc ca să arunce un bulgăre de zăpadă. E o atmosferă liniştitoare care te face să-ţi doreşti să participi la toată fericirea, să faci şi tu parte din ea. Pur şi simplu încă nu s-a întâmplat să mi se atragă atenţia că eu nu mă bucur de acesta cu toate că repet mereu cât de mult ador zăpada . Lumea din jurul meu nu prea observă că nu mă pot bucura de zăpada, poate e şi vina mea , prefer să mă descurc singură. Însă am unele momente, când chiar simt nevoia de o imbratisare, mai evident, o îmbrăţişare de la sora mea, care mă ajută mereu; dar uneori nici chiar cele mai importante şi apropiate persoane din viaţa mea nu pot şti de ce am nevoie în acel moment.

Şi azi, o zi de o frumuseţe atingătoare, a fost o zi rece cu ceată densă şi cu puţină ninsoare. Întreg oraşul era de vis spre surpinderea mea. Ca în preajama sărbătorilor, toată lumea era agitată astfel încât tot oraşul frământă de gălăgie; fiecare caută să-şi rezolve problemele. O data ce s-a pornit a ninge încet, am pornit şi eu spre casa, iar atmosferă aceea… nu ştiu, poate era de vină ceata şi chiciura care învelea copacii într-o haină albă frumoasă şi mă tot minunam cât de frumos poate să fie totul, cum totul era învăluit în atmosferă de sărbătoare, cu colinde şi afişe peste tot despre Sarbatorile de Crăciun, cu tarabe pline de cadouri, copii care se jucau prin parc, mici întâmplări petrecute pe strazile înghesuite, precum un copilaş strigând într-una că l-a văzut pe Moş Crăciun în acel magazine. Toată această forfotă mi-a dat senzaţia aceea amară pe care o ai când simţi că şti că ceva nu e în regulă în viaţa ta…

Nici nu ştiu cum să-mi explic senzaţiile sau de altfel de ce am nevoie să-mi explic aceste senzaţii, aceste sentimente?

Sau te-ai trezit vreodată în miez de noapte, într-o noapte rece de iarnă , un ger ce acoperea chiar şi geamurile şi te-ai gândit să ieşi puţin la fereastră să iei aer, că nu poţi dormi… Senzaţia aceea de rece… iar în jur totul alb, copacii, casele, drumul, strada, curtea ta, stâlpul, apoi te cuprinde liniştea pentru că nici câinii nu mai latră de frig… doar luna luminează şi datorită zăpezii lumina e şi mai puternică… ai impresia că e deja zi… deşi e doar miezul nopţii. Senzaţii ca astea te calmează, poate iei o atitudine şi îţi spui că nu-ţi mai pasă dar poate şti că deşi adopţi acea atitudine faţă de restul lumii, tu şti că nu e aşa, cumva sufletul omului e prea sensibil ca să nu sufere chiar şi pentru cea mai mică greşeală, sufletul omului da…

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Senzatii&8221;

  1. me and my thaughts... zice:

    daa:X..e asa frumoasa iarna asta…desi eu inca nu simt acea magie a craciunului cum o simteam in alti ani…acea reunieniune de familie, iubire, armonie,pace zambete …dar mai e timp..afara totul e perfect:X:D>>

    love you sis:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s