Anotimp cu zâmbet

Da.

S-a sfârşit luna care se presupune că ar trebui să fie cea mai frumoasă, luna iubirii.

Tot ce ador la această lună e că mereu pe la sfârşit începe să înflorească totul… Aduce a miros îmbătător de primăvară această lună. Culorile vii şi voioase ar trebui să fie de ajuns să aducă pe faţa ta un zâmbet. Un nou început. Primăvara. Acum zilele sunt mai lungi, poţi să faci mai multe lucruri corect e să îţi doreşti; iar nopţile sunt scurte şi calde cu luna blândă ce veghează asupra ta. Of… a trecut ceva timp de când n-am stat să privesc luna…!

Ai vrea să mergi la pădure? Bănuiesc că muşchiul moale al copacilor pare de puf, iar copacii primesc culoare zâmbitori privindu-te pe tine şi veseli că au scăpat de mantia grea a fermecătoarei ierni. E fermecătoare aşa-i? Mi-e dor de ea…

Cu atât mai mult… Ce este cel mai frumos, frumuseţea primăverii? Acele flori sensibile numite magnolii. Nu-i aşa că par atât de puternice, par a fi rezistente la orice. Şi cei ce îşi fac curajul, şi întind mâna după o floare ca acesta vor vedea cum la simpla atingere acea floare va fi cumva afectată. La propriu, aceste flori elegante la o atingere mai bruscă se rup. Pare că o dată luată de la locul ei nu mai rezistă pentru mult timp orice ai încerca să faci ca să o menti proaspătă, ea se ofileşte.

Îmi place magnolia, într-un fel unele caracterstici într-un fel metaforic mi se potrivesc. O dată luată din locul meu, o dată pierzându-mi credinţa, gândurile, crezurile ca să zic aşa, e foarte, dar foarte dificil să-mi revin.

Ei bine, primăvara aşteaptă veselă şi oferă din veselia ei tuturor. Se răspândeşte repede mirosul ei, am impresia că e anotimpul cel mai fericit, anotimp cu zâmbet .