Lanţul amintirilor

     Şti cum se întâmplă ca o zi întreagă să ţi-o petreci făcând câte ceva şi te pierzi în rutină dar îţi aminteşti de toţi cei pe care îi cunoşti? Se întâmplă să îţi aduci aminte de persoană iubită, prieteni în special şi poate chiar şi veri sau rude mai îndepărtate.  E straniu, cum nu vrei să te gândeşti la ei dar totuşi o faci, nevrând mintea îţi zboară la acea persoană, la acele persoane. Poate  ceva ce ai văzut ţi-a adus aminte, sau mintea ta  a luat-o pe câmpii şi ţi-ai amintit o întâmplare care începea de la o altă întâmplare şi aşa mintea ta se aglomerează şi te doare capul.

   Cu atât mai mult când o anumită persoană stăruie în mintea ta, te gândeşti inveitabil la acea persoană chiar şi dacă depui efort să te concentrezi la altceva. 

    Cred că poţi să-ţi controlezi corpul şi ceea ce spui, dar mintea nu poţi oricât de disciplinat ai fi, pur şi simplu te pierzi în mulţimea de gânduri care zboară unul de la altul cu o viteză mult prea mare ca tu să te dezmeticesti şi să analizazi cât e de bine ceea ce ai gândit. 

 

 Un adevărat lanţ al amintirilor (o mică asemănare caragialiana). 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Lanţul amintirilor&8221;

  1. Andera Litteken zice:

    Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet, lumina vine din inima fiecăruia! Îţi urez un Paşte Fericit.. extrem de fericit:> Te pup>:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s