Cuvintele rănesc

      Se pare că oamenii au tendinţa să spună lucruri fără să le gandesca. De cele mai multe ori, ceea ce spui te reprezintă, iar ceea ce faci mai puţin. Pur şi simplu vorbe aruncate la supărare sunt vorbe care dor pentru că atunci în furia care te cuprinde eşti în stare să spui ceva greu, ceva apăsător, ceva care e menit să rănească. 

     „Poţi dărâma un oraş, arde o carte, zgâria o marmură: nu poţi şterge urma unui cuvânt într-un creier.” Edouard Estaunie. Unele cuvinte par ssa fie adânc înrădăcinate undeva acolo în minte, nu le poţi uita. Motivul ar fi că te-au rănit mult prea tare şi că au venit de la o persoană iubită. 

    „Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.” spunea Rudyard Kipling. Sunt de acord, iar un limbaj frumos cu o voce caldă e mereu simţit. Însă sunt situaţii in care cuvintele nu ajung… cuvintele nu vor să iasă pe gură, cuvintele dor pentru că nu poţi să exprimi ceea ce simţi, iar în situaţii de încărcătură emoţională puternică cuvintele alunecă şi e greu să fi stăpân pe sine. 

     Cred că atâta timp cât ai grijă ce spui, atâta timp cât eşti atent cu persoanele din jur, atâta timp cât nu doreşti răul nimănui, nu ai de ce să foloseşti cuvintele drept armă.

Si ce daca?

– Asa pur si simplu, esti fericita?

– Ha! Si ce daca … sunt? Macar putin, am senzatia ca sunt fericita…

– Dar sti foarte bine ca sunt multe lucruri care ar putea merge prost?

– Da, sunt constienta de asta. Si ce daca? Asa macar imi voi da seama daca a meritat…

Oo! E o senzatie frumoasa sa iubesti si sa simti inapoi ca iubirea asta nu e in zadar. Ce daca constiinta te mustra in continuare si te  previne ca ai putea suferi, cand inima e mult mai puternica si increzatoare? Eu cred. Cred ca va fi bine intr-un fel sau altul… Macar acum stiu ca ii pasa… e mult pentru mine