„Caută să devii un om mai bun şi asigură-te că ştii cine eşti tu înainte de a cunoaşte pe cineva şi a aştepta ca acea persoana să ştie cine eşti.”    (Gabriel Jose Garcia Marquez)

„De ce i se refuza cu atâta încăpăţânare? O rugase de nenumărate ori, mărindu-şi ofertele, făgăduindu-i bani mulţi. Apoi, zicându-şi că poate este ambiţioasă, îi făgăduise că o va numi premieră de îndată ce va avea un raion vacant. Şi ea refuzase, totuşi, refuza mereu! Era pentru el o mare nedumerire, o luptă în care dorinţa lui creştea. Cazul îi părea imposibil, copila aceasta va sfârşi prin a ceda, căci el considerase întotdeauna cuminţenia unei femei ca un lucru relativ.”      Emile Zola în La Paradisul femeilor

” Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie…”   Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

„Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.”   Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

” Unde or fi văzut autorii aştia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuirea lor creând oameni şi fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele bătrâne ca să-şi trăiască imaginar dragostea de care au fost lipsite.”         Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

„Viaţa nu are nevoie decât de iubirea simplă, de toate zilele, cu scopul ei cert. Marile pasiuni înfruntă timpul, legile firii, toată orânduiala lumii, în goana lor nebună, fără ţintă şi fără frâu. Şi-şi ard aripile, asemenea fluturelui care râvneşte lumina prea orbitoare pentru el.”          Mihail Drumeş în romanul Elevul Dima dintr-a şaptea

„Unele întâmplări mărunte din viaţa noastră,  în loc să ni se şteargă din minte îndată după săvârşirea lor,  printr-un inexplicabil joc al funcţiei perceptive,  ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină şi limpezime atât de neaşteptate în ceea ce priveşte detaliile,  încât depăşesc adesea evenimentele capitale care ne angajează  soarta.”          Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.”            Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.”     Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Bărbatul, datorită eului său aşa-zis „superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.”   Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

 „Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul „Învingătorului” sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?”  Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă

Anunțuri