Vreau ceva…

Incerc sa scriu ceva… Despre ce?
As avea atatea de scris, atatea de spus incat mi-e greu sa incep.
Intotdeauna mi-a fost greu sa sa-mi gasesc cuvintele potrivite atunci cand aveam ceva important de spus, unor persoane a caror prezenta in viata mea a avut un impact semnificativ. Ma gandeam astazi ca timpul trece atat de repede, invatam sa nu ne mai pese ca pe masura ce trec anii mereu ti se pare ca anul prezent a trecut tot mai repede. Mi-amintesc cand eram fetita… mica… timpul trecea atat de incet si desigur voiam sa fiu mare si independenta , sa pot sa vad totul, sa cunosc totul, sa merg in lume; si fiecare sarbatoare avea semnificatii mari pe atunci in viata mea… Craciunul cu colindele si Mos Craciun, Pastele si restul sarbatorilor, evenimentelor aveau un impact puternic … Acum insa, parca si-au pierdut din noutate, dar nu din semnificatii, macar acum am avatanjul de a avea oarecum o idee mai bine conturata legat de toate aceasta. Dar parca tot mai bine era atunci, inocenta, cu mintea curata… Acum insa,pentru ca mi-am dorit sa cunosc lumea, dorinta mi s-a indeplinit si acum stiu ca este si multa rautate pe lume, ca strainul acela de care nu m-as fi speriat cand eram fetita ma sperie acum, ma face sa-mi fie frica. Atunci as fi dat mana cu oricine era dragut cu mine, acum stiu ca nu toate persoanele aparent dragute sunt persoane bune… Atunci spuneam te iubesc oricui simteam ca ma iubeste , ca ma saruta sau ca ma imbratiseaz sau ca era bun cu mine, sau ca imi lua apararea sau poate chiar pentru ca imi aducea o ciocolata… Acum nu pot sa spun te iubesc decat atunci cand stiu ca e reciproc, ca merita si tot mi-e greu. Acest cuvant „te iubesc” ah! daca nu e cel mai dificil de rostit prima data…
Sunt atatea de facut prima data… Nu-i asa? Si ma gandeasc uneori ca trebuie sa fac tot, sa incerc lucruri noi fara sa-mi pese de consecinte… pentru ca mai tarziu imi va parea rau ca nu le-am facut… Iar apoi… Iar apoi ma gandesc mai bine, ma gandesc la consecinte, ma gandesc si analizez si sfarsesc prin a abandona chiar si cea mai mica posibilitate de realizare a acelui gand deseori : prostesc. Adevarul e ca nu prea am avut libertate sa fac unele „nebunii” ca sa spun asa…
Sunt unele seri superbe. Mai ales acuma… Cand au inflorit magnoliile, preferatele mele… Cand au inflorit toti copacii, doar e primavara… Cand soarele apune si luna e deja prezenta facandu-ma sa ma gandesc la povestea de iubire a celor doi astri.. Cand sunetul masinilor din departare se aud undeva departe, mai departe decat de obicei pentru ca niste greieri si-au inceput cantecul alaturi de trilurile voiase ale pasarelelor. Cand incet, soarele dispare undeva dincolo de linia invizibila a orizontului si incepe sa se intunece iar daca iti ridici privirea spre cer multe, multe stele se contureaza… Din cand in cand mai trece cate un avion. Cati isi pun dorinta cand vad un avion trecand? Nu stiu de unde am ramas eu cu ideea aceasta ca de cate ori vezi un avion trebuie sa iti pui o dorinta si sa iti atingi degetul mare cu degetul aratator pentru ca mai apoi cineva sa taie(cu mana sau cu degetul desigur) aceasta legatura, pentru ca in final dorinta sa ti se indeplinesca. Mi-am pus numeroase dorinte in felul acesta cand eram mica, uneori chiar si acum mai fac asta… Mereu vara la fereasta mea cand stau si privesc spre cer este asa o stea care daca privesti dintr-un anumit unghi sta exact deasupra stalpului meu, e unicul mod prin care o recunosc, si numai vara pot face asta pentru ca altadata se pierde iar eu nu-s in stare sa o recunosc… E cumva steaua mea, careia i-am spus odata o dorinta si mi-a indeplinit-o… Si adevarul e ca dupa ce mi s-a indeplinit dorinta mi-am dat seama ca nu e ceea ce imi doream cu adevarat din tot sufletul… E ciudat… cum oamenii vor ce nu pot avea iar apoi realizeaza ca de fapt nu aveau nevoie de acel ceva…
Vreau ceva… Ah! e atat de dificil de ales… Si nu stiu ce sa fac… Cum sa fac ca sa fie bine… Ai iubit pe cineva si totul era impotriva voastra ? Mai putin faptul ca era o iubire reciproca? Ah! Dar stiu… sunt atatea povesti de iubire frumoase atatea povesti tragice, mari iubiri… Asta? Asta nu e o iubire de genul.. tragica… lumea in care traim te invata sa gandesti rational, practic… nu se mai moare din iubire… Insa se moare mai trist… Cred ca e vorba mai mult de schimbarea din suflet dupa o dezamagire nu?
Dar cum spun mereu… lumea aceasta este nemaipomenit de frumoasa! Ceva tot va fi bine…
Nu?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Vreau ceva…&8221;

  1. anonim zice:

    M-ai lasat cu impresia ca tie frica sa te maturizezi.lTimpul trece iar tu nu ti pasul cu el…Chestia cu avionul chiar e copilareasca…cati ani ai acum daca inca mai crezi in asa ceva? In fine eu stiam ca dorinte se pun cand vezi stele cazatoare, nu avioanele zburand 🙂

  2. ana zice:

    Da.. timpul trece mult prea repede. Poate ar trebui sa nu te mai gandesti atat la ce trebuie sa faci ci mai mult la ceea ce ai nevoie sa faci… Oricum asa cum ai zis in final… totul va fi bine…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s