Ionut Caragea – Iubite, m-am cuibarit între soaptele tale

ma rezum la trei silabe: iubite
doua: amor
si: mor

între palmele mele zâmbetul tau creste cuminte
pe ochi îti astern saruturi mii de cocori
si zbori si zbor si zburam
ne jucam de-a v-ati ascunselea printre nori

ieri am avut un vis ciudat
te cautam, te strigam si-mi raspundeai cu ecouri
ma înveleai cu bratele culmi
brazi, stejari, ulmi si râuri plete învolburate
curgeau în ropote în lacrimile strânse într-o noapte
eram o mare, atât de mare-plina si de dor

la poarta-ti bat, iubite
deschide-te!
deschide-te… usor
sa dorm în pieptul tau ca într-un foisor
mai este loc de-un glas, de-un sânge, de-un izvor
fior sa-ti fiu alaturi si tu sa-ma-nfiori
în pestera, ursita – femeia de-un fecior
sa facem dragoste ascultând
stalagmite cum cresc asudând
apoi prin labirint de tuneluri
sa ne alergam, sa ne înfierbântam
sa ne transmitem alte vulcanice stari

si vom erupe pâna-n al noualea cer
si vom privi ce nimeni nu a ajuns sa viseze vreodata
un baiat si o fata, lumea la picioarele noastre
un bulgare de noroi rotindu-se nebun
prefacându-se-n scrum
o pata, un fir de nisip
si vom ramâne înlantuiti
necuprinsul spatiu strabatut de vesnicul timp
iubite, m-am cuibarit între soaptele tale…
ploua cu stele!

Ionut Caragea – Ce este mai trist?

ce este mai trist ca linistea
atunci când totul încremeneste în jurul tau
si numai inima ta bate strigând
desteptarea
ce este mai trist ca întunericul
atunci când umbra
singura ta alinare
dispare
ce este mai trist ca visul
în care tot ce visezi va ramâne
visare
ce este mai trist ca speranta
care moare ultima
si ramâne sa zic
te-am iubit
si nimic mai mult