“In fața agresiunii suntem toți copii!”

 

          Lumea în care trăim este una frumoasă. Este o lume liberă, o lume în care omul poate săși desfășoare activitățile așa cum îi dictează rațiunea și de cele mai multe ori inima. Suntem niște copii în fața acestei lumii, mereu învățând, descoperind, alegând să învățam despre ea și încercând să creștem cu fiecare informație prețioasă acumultata în mintea noastră.  Dorința de cunoaștere ar trebui să fie mult mai mare decât este în ziua de azi, deoarece cunoscând lumea poți face disctinctia între bine și rău, elemete esențiale în conviețuirea oamenilor. Cu toții știm însă că această lume, în ziua de azi este rea; și mă refer rea  în sensul că omul alege să nu profite de frumusețea vieții, alege să o păteze cu gânduri rele, cu violență, cu agresiune fizică sau limbaj violent. Știm că aceste două tipuri de agresiune, agresiunea fizicăși cea verbală sunt strâns legate, însă de cele mai multe ori o vorbă agresivă, o vorbă rea doare mult mai mult decât poate, o palmă sau o agresiune fizică. Urmările pe plan emoțional sunt de cele mai multe ori mult mai grave decât cele fizice care pot fi vindecate. Sufletul nostru o dată rănit, lovit este greu de bandajat. 

          Violența apare peste tot; în școlii, în familie, în stradă, între prieteni. Dacă suntem capabili să  închidem ochii și să ne prefacem că aceasta nu există în mediul nostru de zi cu zi înseamnă că suntem niște ignoranți. Desigur, faptul că tu i-ai spus  “prostule” unui coleg pentru că te-a stropit cu cerneală accidental iar tu te-ai enervat, nu poate fi numită o agresiune în toată puterea cuvântului, însă este cu siguranță primul pas. Poate că părinții nu ne-au învățat că nu e frumos, nu e bine să jignești persoanele din jur, persoanele apropiate și chiar necunoscute, dar poate că dacă toți părinții și-ar fi învățat copii să facă distincția clară între ce e bine și ce e rău, atunci poate că ar fi mult mai puține cazuri de agresiune în întreaga lume…  Cred că un copil mic care abia învață să vorbească, abia distinge anumite lucruri, dacă e învățat că nu trebuie să pună mâna pe cuțitul sau orice obiect ascuțit din bucătărie, atunci cu siguranță nu o va face, el are  un suflet curat și poate să asimileze în mod corect cunoștința dintre bine și rău

           Dar nu suntem ingoranti. Nu suntem deloc. Știm că violența este atât de frecvent întâlnită în ziua de azi încât uneori este infricosator… Omul poate decădea în abisul cel mai adanc… și  de cele mai multe ori violența este și ea părtașă la această decădere. Și omul este o ființă puternică iar violența nu este pentru oameni puternici, ea este pentru cei slabi, pentru cei care au temeri și frustrări, pentru cei care nu cunosc, cei care nu știu că viața poate fi trăită în modul cel mai frumos cu iubire pentru semeni așa cum ne învăța religia, știința și toate cărțile care vor să ne învețe puțin din atâtea cunostiinte.

           Fiecare act de violență genereazăși mai multă violență. Putem privi foarte obiectiv această propozitite. Vedem pe străzi, la școală, în familie, că atunci când două persoane încep să se certe mai aprins în general situația degenerează într-o bătaie și în unele cazuri într-o situație de o agresivitate extremă. Cele mai elocvente exemple,  pot fi toate cazurile extreme prezentate în general la știri la Tv sau prin intermediul mass-media. Toate aceste imagini agresive se întipăresc în mintea spectatorilor și ce e cel mai trist, în mintea micuților, copiilor care abia încep să descopere lumea. E trist săști că trăiești într-o lume atât de rea, cu atât mai mult dacă nu ști că de fapt existăși o altă parte a poveștii, o altă față a lumii.   Oamenii din ziua de azi, cei mai mulți dintre ei, prin intermediul mass-media au învățat că atunci când ești atacat trebuie să ripostezi cu orice preț altfel riști să fii rănit  . Este de fapt in natura animalelor de a lupta, riposta pentru a  supraviețui și în niciun caz în natura oamenilor acest instinct de supraviețuire nu ar trebui să fie în egal cu cel al animalelor. Omul este înzestrat cu putere de rațiune, de simțire, omul poate ierta , iubi, înțelege, iar animalul nu are asemenea calități superioare așa că se ghidează după instincte. La fel se întâmplăși în viața sentimentală, oamenii nu mai sunt dispuși să ofere iubire din frica de a nu fi răniți. Este oare această o consecință a tuturor cazurilor de violență care sunt atât de mediatizate? Ne este frică să ne dăruim, să avem încredere în persoanele din jur…  suntem paranoici.  Acest mod de viață este cel mai nociv. Eu personal nu pot să trăiesc cu această idee,  cu acest mod de viață, cu o frică permanentă, eu am nevoie de încredere, trebuie săștiu că pot avea încredere în oameni pentru că atunci care mai este rostul nostru pe lume?  Dacă lumea este acaparată de violență, de agresivitate, nu peste mult timp victimele ei nu vor mai putea să se apere.

 

           Atunci când auzim cuvântul “violenta” ne gândim instantaneu la toate tipurile și manifestările lui: criminalism, vandalism, scandal și chiar implicit război. Umanintatea a fost deja martoră la două războaie mondiale. Cât va  mai dura această aparentă pace  până la izbucnirea unui al treilea, nu se știe.  Dar acum, cu siguranță va fi unul care ne va afecta mai mult pe plan psihic și emoțional. În fine, război și pace, uite două antonime crude care sunt atât de răspândite prin vocile a milioane de oameni :  cărora le pasăși celor care nu le pasă. Aceste două subiecte sunt atât de controversate și din fericire există persoane care chiar se preocupă de aceste subiecte. De altfel, astăzi asistăm, pe lângă violența fizică sau verbală , la o violență mult mai greu perceptibilă de mintea noastră. Această este acea violență nocivă, otrăvitoare, greu de sesizat care își face loc în mintea noastră prin intermediul mass-media, prin muzică, prin diferite programe de televiune , afișe, pancarde, ziare cu știri șocante la fiecare colț de drum. Iar noi nu putem decât să fim atenți la ceea ce învățăm, la ceea ce vedem, la ceea ce auzim,  pentru ca mintea noastră să nu fie otravita de atata rautate…  Este foarte des întâlnită expresia “fiecare face și spune ce vrea pentru că suntem liberi” sau  “dreptul la libera exprimare” aceastea fiind mai mult decat opinii,  un fel de scuze în general pentru limbajul violent și violența fizică.

           Violența nu face parte din om, nimeni nu s-a născut violent, nimeni nu știe ce înseamnă violența până nu o simte pe propria piele sau chiar până nu o pune în aplicare. Desigur, există momente când anumite persoane îți stârnesc mânia , te provoacăși de obicei atmosfera în care te afli contribuie la nașterea unor acte violență. Dar la fel de bine ai putea să te oprești o clipă, să te gândești că nu merităși că poate dacă tu cedezi lucrurile se vor remedia, sigur că acestea sunt cazuri mai reduse ca intensitate a violenței. 

          Deci, DA, suntem niște mici copii în fața agresiunii, puțini sunt cei care se pot apăra în fața ei, puțini sunt cei care au puterea să se opună, să ridice privirea din pământ și să facă un pas în față să o pună la pământ printr-o lovitură elegantă ce constă în cunostiinta și înțelepciune, bunătate și încredere, dar mai ales iertare. Da, iertare, pentru că suntem oameni și pentru că greșim, și tot așa trebuie să învățam să iertăm atunci când se cere iertare,  să iubim  pentru  că prin razele iubirii chiar și cea mai neagră umbră de răutate poate fi alungată, poate fi spulberată. 

 

             

 

 

„Caută să devii un om mai bun şi asigură-te că ştii cine eşti tu înainte de a cunoaşte pe cineva şi a aştepta ca acea persoana să ştie cine eşti.”    (Gabriel Jose Garcia Marquez)

„De ce i se refuza cu atâta încăpăţânare? O rugase de nenumărate ori, mărindu-şi ofertele, făgăduindu-i bani mulţi. Apoi, zicându-şi că poate este ambiţioasă, îi făgăduise că o va numi premieră de îndată ce va avea un raion vacant. Şi ea refuzase, totuşi, refuza mereu! Era pentru el o mare nedumerire, o luptă în care dorinţa lui creştea. Cazul îi părea imposibil, copila aceasta va sfârşi prin a ceda, căci el considerase întotdeauna cuminţenia unei femei ca un lucru relativ.”      Emile Zola în La Paradisul femeilor

” Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie…”   Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

„Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.”   Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

” Unde or fi văzut autorii aştia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuirea lor creând oameni şi fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele bătrâne ca să-şi trăiască imaginar dragostea de care au fost lipsite.”         Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

„Viaţa nu are nevoie decât de iubirea simplă, de toate zilele, cu scopul ei cert. Marile pasiuni înfruntă timpul, legile firii, toată orânduiala lumii, în goana lor nebună, fără ţintă şi fără frâu. Şi-şi ard aripile, asemenea fluturelui care râvneşte lumina prea orbitoare pentru el.”          Mihail Drumeş în romanul Elevul Dima dintr-a şaptea

„Unele întâmplări mărunte din viaţa noastră,  în loc să ni se şteargă din minte îndată după săvârşirea lor,  printr-un inexplicabil joc al funcţiei perceptive,  ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină şi limpezime atât de neaşteptate în ceea ce priveşte detaliile,  încât depăşesc adesea evenimentele capitale care ne angajează  soarta.”          Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.”            Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.”     Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

„Bărbatul, datorită eului său aşa-zis „superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.”   Mihail Drumeş în Invitaţie la vals

 „Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul „Învingătorului” sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?”  Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă

Ionut Caragea – Liniste claustrofoba

Îmi poti auzi dragostea? Este atât de periculoasa…
Asculta sufletul cum vibreaza
Ce zbucium furtuna linistea mea
Ce gânduri ascunde aceasta iubire maladiva
Vreau sa te strâng în brate nedefinita de singuratate

Tu fato de ce nu mi-ai spus ca ai forma vântului
Urasc clepsidrele în care timpul se zbate
Din toate încheieturile roase
De umbre

Ce sentiment obscur
Migreaza spre visurile cambrate
De suflul greu al zidurilor reci
Ce liniste claustrofoba
Ma sugruma

Ma îmbat cu lacrimi amare
Plânsul meu în acest desert de cuvinte
Oaza de tristete în care îti admiri chipul
Fara sa-ti fie sete

Îmi poti simti dragostea? Este atât de periculoasa…
Priveste palmele astea batatorite
Drumuri de piatra filozofala între viata si moarte
Atinge-le dar lasa-mi degetele iubirea sa-mi poarte
Sa exploreze tarâmul virgin al soaptelor nedeslusite
În noapte pe o pagina frigida
Sa violez intimitatea noptii cu o lumânare
Si sa ma sting orgasmic

Dimineața racoroasa…

E rece … Aerul cald poate fi văzut atunci când respiri mai profund… Sunt in curtea scoli… E liniște in ciuda agitatiei orașului. Câțiva porumbei s-au asezat indrazneti pe asfalt, par sa caute ceva. E toamna deci vor pleca… Se aud usi deschise si apoi închise, școala pare a fi vie.  In acest moment un grup de elevi ies in curte, odată cu ei liniștea cutremuratoare a fost alungata. Părea ciudat sa fie atât de liniște într-un liceu de aproape 1000 de elevi. Lângă școala se afla o biserica, o frumoasa mare biserica. Deseori elevi glumesc spunad ca acolo ar trebui sa meargă înainte de ore  precum matematica sau romana..
Porumbei încă nu si au luat zborul iar undeva in departare se aude zgomotul trenului , e ciudat pentru ca gara e in cealaltă parte a orașului. Si totuși toate aceste zgomote sunt perfect perceptibile atunci cand stai si te lași in  voia aparentei linisti. As putea sa meditez in aceasta armonie de sunete, dar la fel de bine as putea invata la romana daca tot am intarziat la prima ora. 

       6 Octombrie 2011

Hansel si Gretel

„<<Si Hansel i-a spus lui Gretel:

Haide sa lasam in urma aceste firimituri de paine, pentru ca impreuna sa gasim drumul spre casa>>.

Pentru ca pierzand drumul  va fi cel mai crud lucru. In acest an mi-am pierdut directia.Si sa iti pierzi directia intr-o calatorie este un lucru nefericit. Dar sa iti pierzi motivul pentru care calatoresti este un destin mai crud…

Calatoria a durat opt luni. Uneori am calatorit singura. Alteori erau si altii care ma urmareau si mi-au luat inima. Dar cand am ajuns la destinatie, nu eram eu cea  care a ajuns , nu semana deloc cu mine.

Si odata ce te pierzi pe tine insuti ai doua optiuni: Sa gasesti persoana care erai sau sa pierzi acea persoana complet.  Pentru ca uneori, trebuie sa stai deoparte de persoana care ai fost si sa iti aduci aminte de persoana care trebuia sa fi. Persoana care voiai  sa fii. Persoana care esti.”

La Multi Ani!

Ce faci cand implinesti 18 ani? Prietena mea cea mai buna implineste in 31 august 18 ani, adica maine …

O felicit din toata inima pentru ca o iubesc ca pe sora mea…

Si ma intreb acum…. din nou: Ce faci cand implinesti 18 ani? Primul lucru pe care poti sa il faci? Care e?