Te iubesc?

             Aş vrea să fiu romantică acum, dar poate nu sunt. Ar trebui să spun că sunt fericită? Poate că nu ştiu ce e fericirea… Dar ce e fiorul acela plăcut pe care îl simţi când persoana iubită îţi spune acele cuvinte pe care vrei să le auzi? Acel categoric „te iubesc”, acel sigur „te iubesc”, acel sincer „te iubesc”. Recunosc, mie mi-a fost frică, foarte frică. Şi până la urmă , tremurând şi parcă uitând de restul lumii am rostit acel sincer „te iubesc”. M-a sărutat… şi am simţit că mă iubeşte. Şi magia e frumoasă, iubirea noastră e frumoasă şi e atât de uşoară când e lângă mine… Dar iubirea la distanţă e foarte greu de susţinut… şi când găseşti acea persoană specială căreia îi poţi spune „te iubesc” sincer , viaţa ta e plină de lucruri pentru prima oară. Nu-i aşa? Lucrurile ar trebui să fie foarte uşoare pentru cei care se iubesc… dar la distanţă nu e nimic uşor… 

          „A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile.” – Balzac 

          Cât de tare te regăseşti în acest citat? Cât de tare mă regăsesc eu? Ceea ce e ciudat e că în opinia mea acest citat defineşte iubirea cât se poate de mult… dar nu ştiu dacă mă regăsesc cu totul în el… Însă sunt sigură că îl iubesc. Sper să fie de ajuns…

Cum presupui?

Te strânge tare în braţe şi îţi da senzaţia că te poate proteja de orice, chiar şi de tine însuţi. Totuşi simţi că nu e îndeajuns.
– Cât de tare vrei să te îmbrăţişez? zise el.
Iar tu taci. Poate ai crede că există o metodă mai bună să-l simţi mai aproape decât este în acel moment. Şi e prima data când te simţi atât de în siguranţă. E un sentiment rar? O simplă îmbrăţişare care cuprinde întreaga ta fiinţă poate crea acele sentimente atât de auzite şi citite dar niciodată simţite cu acea intensitate?
Cum poţi presupune că lăsând în viaţă ta o anumită persoană poate vei putea să uiţi o altă persoană care ţi-a făcut rău. Însă în egoismul tău te prinzi de ideea că poate noi sentimente vor înlocui pe cele vechi…

Ganduri

Te-ai gandit ca poate faci un rau, neintentionat…? Sau incerci sa protejezi persoana de langa tine dar nu poti, unele imprejurari nu te lasa sa faci ce inima ta te indeamna. Si atunci te simti vinovat, simti ca gresesti si ca pana la urma chiar daca ai incercat, ai incercat sa ajuti nu ai reusit. Desi era datoria ta sa iti faci griji pentru persoana de langa tine.

Cineva a spus: „cum poti iubi pe cineva care nu e langa tine?” si altcineva a spus: „ce rost are sa iubesti acea persoana care nu te iubeste inapoi?” M-am speriat putin cand am auzit aceste intrebari… La prima intrebare am raspuns ca poti iubi pe cineva chiar daca e atat de departe incat  nu-ti poti imagina, poti iubi pentru ca daca simti ca nu poti uita, nu poti ingropa amintirea aceea si mai mult decat atat nu vrei sa ingropi acea amintire. La cea de-a doua intrebare ma gandeam ca iubirea nu cere nimic in schimb, deci a iubi pe cineva nu inseamna a primi neaparat ceva inapoi, iar o iubire adevarata poate intodeauna sa dureze si fara sa primeasca ceva in schimb. Insa acesta era doar gandul meu, raspunsul era ca da… desigur, nu are nici un rost sa iubesti pe cineva care nu te iubeste inapoi.

Azi mi-am amintit prima data cand mi-a zis ca pleaca urmatoarea zi. Am simti ca ceva s-a rupt fara sa aud insa. De ce ai aprins scanteia fericirii dar nu ai lasat-o sa dea nastere unui foc? Si intr-o clipa totul s-a frant, intr-o singura clipa. Azi mi-am amintit, pentru ca tot azi mi-a zis din nou ca pleca dupa ce  s-a intors pentru cateva zile.

O intrebare persista in mintea mea: cum poti sa te desparti de cineva daca ti-a patruns in suflet, cum poti sta departe de acea persoana?

Cred ca totusi, singura cale e sa uiti, sa-ti pui nadejdea in timp, cel care te va ajuta.  Si daca incerci sa nu ranesti acea persoana de langa tine, deloc, va fi mai usor? Sentimentul de iubire e mai tare daca te gandesti ca el/ea nu stie? Ca nu stie ca tu nu te simti bine, ca nu dormi bine, ca te trezesti de mai multe ori intr-o noapte, ca fiecare zambet si suras al tau are partea lui de amaraciune sau ca pur si simplu esti apatic. E cumva mai puternic sentimetul acela?