“In fața agresiunii suntem toți copii!”
Lumea în care trăim este una frumoasă. Este o lume liberă, o lume în care omul poate să–și desfășoare activitățile așa cum îi dictează rațiunea și de cele mai multe ori inima. Suntem niște copii în fața acestei lumii, mereu învățând, descoperind, alegând să învățam despre ea și încercând să creștem cu fiecare informație prețioasă acumultata în mintea noastră. Dorința de cunoaștere ar trebui să fie mult mai mare decât este în ziua de azi, deoarece cunoscând lumea poți face disctinctia între bine și rău, elemete esențiale în conviețuirea oamenilor. Cu toții știm însă că această lume, în ziua de azi este rea; și mă refer rea în sensul că omul alege să nu profite de frumusețea vieții, alege să o păteze cu gânduri rele, cu violență, cu agresiune fizică sau limbaj violent. Știm că aceste două tipuri de agresiune, agresiunea fizicăși cea verbală sunt strâns legate, însă de cele mai multe ori o vorbă agresivă, o vorbă rea doare mult mai mult decât poate, o palmă sau o agresiune fizică. Urmările pe plan emoțional sunt de cele mai multe ori mult mai grave decât cele fizice care pot fi vindecate. Sufletul nostru o dată rănit, lovit este greu de bandajat.
Violența apare peste tot; în școlii, în familie, în stradă, între prieteni. Dacă suntem capabili să închidem ochii și să ne prefacem că aceasta nu există în mediul nostru de zi cu zi înseamnă că suntem niște ignoranți. Desigur, faptul că tu i-ai spus “prostule” unui coleg pentru că te-a stropit cu cerneală accidental iar tu te-ai enervat, nu poate fi numită o agresiune în toată puterea cuvântului, însă este cu siguranță primul pas. Poate că părinții nu ne-au învățat că nu e frumos, nu e bine să jignești persoanele din jur, persoanele apropiate și chiar necunoscute, dar poate că dacă toți părinții și-ar fi învățat copii să facă distincția clară între ce e bine și ce e rău, atunci poate că ar fi mult mai puține cazuri de agresiune în întreaga lume… Cred că un copil mic care abia învață să vorbească, abia distinge anumite lucruri, dacă e învățat că nu trebuie să pună mâna pe cuțitul sau orice obiect ascuțit din bucătărie, atunci cu siguranță nu o va face, el are un suflet curat și poate să asimileze în mod corect cunoștința dintre bine și rău
Dar nu suntem ingoranti. Nu suntem deloc. Știm că violența este atât de frecvent întâlnită în ziua de azi încât uneori este infricosator… Omul poate decădea în abisul cel mai adanc… și de cele mai multe ori violența este și ea părtașă la această decădere. Și omul este o ființă puternică iar violența nu este pentru oameni puternici, ea este pentru cei slabi, pentru cei care au temeri și frustrări, pentru cei care nu cunosc, cei care nu știu că viața poate fi trăită în modul cel mai frumos cu iubire pentru semeni așa cum ne învăța religia, știința și toate cărțile care vor să ne învețe puțin din atâtea cunostiinte.
Fiecare act de violență genereazăși mai multă violență. Putem privi foarte obiectiv această propozitite. Vedem pe străzi, la școală, în familie, că atunci când două persoane încep să se certe mai aprins în general situația degenerează într-o bătaie și în unele cazuri într-o situație de o agresivitate extremă. Cele mai elocvente exemple, pot fi toate cazurile extreme prezentate în general la știri la Tv sau prin intermediul mass-media. Toate aceste imagini agresive se întipăresc în mintea spectatorilor și ce e cel mai trist, în mintea micuților, copiilor care abia încep să descopere lumea. E trist săști că trăiești într-o lume atât de rea, cu atât mai mult dacă nu ști că de fapt existăși o altă parte a poveștii, o altă față a lumii. Oamenii din ziua de azi, cei mai mulți dintre ei, prin intermediul mass-media au învățat că atunci când ești atacat trebuie să ripostezi cu orice preț altfel riști să fii rănit . Este de fapt in natura animalelor de a lupta, riposta pentru a supraviețui și în niciun caz în natura oamenilor acest instinct de supraviețuire nu ar trebui să fie în egal cu cel al animalelor. Omul este înzestrat cu putere de rațiune, de simțire, omul poate ierta , iubi, înțelege, iar animalul nu are asemenea calități superioare așa că se ghidează după instincte. La fel se întâmplăși în viața sentimentală, oamenii nu mai sunt dispuși să ofere iubire din frica de a nu fi răniți. Este oare această o consecință a tuturor cazurilor de violență care sunt atât de mediatizate? Ne este frică să ne dăruim, să avem încredere în persoanele din jur… suntem paranoici. Acest mod de viață este cel mai nociv. Eu personal nu pot să trăiesc cu această idee, cu acest mod de viață, cu o frică permanentă, eu am nevoie de încredere, trebuie săștiu că pot avea încredere în oameni pentru că atunci care mai este rostul nostru pe lume? Dacă lumea este acaparată de violență, de agresivitate, nu peste mult timp victimele ei nu vor mai putea să se apere.
Atunci când auzim cuvântul “violenta” ne gândim instantaneu la toate tipurile și manifestările lui: criminalism, vandalism, scandal și chiar implicit război. Umanintatea a fost deja martoră la două războaie mondiale. Cât va mai dura această aparentă pace până la izbucnirea unui al treilea, nu se știe. Dar acum, cu siguranță va fi unul care ne va afecta mai mult pe plan psihic și emoțional. În fine, război și pace, uite două antonime crude care sunt atât de răspândite prin vocile a milioane de oameni : cărora le pasăși celor care nu le pasă. Aceste două subiecte sunt atât de controversate și din fericire există persoane care chiar se preocupă de aceste subiecte. De altfel, astăzi asistăm, pe lângă violența fizică sau verbală , la o violență mult mai greu perceptibilă de mintea noastră. Această este acea violență nocivă, otrăvitoare, greu de sesizat care își face loc în mintea noastră prin intermediul mass-media, prin muzică, prin diferite programe de televiune , afișe, pancarde, ziare cu știri șocante la fiecare colț de drum. Iar noi nu putem decât să fim atenți la ceea ce învățăm, la ceea ce vedem, la ceea ce auzim, pentru ca mintea noastră să nu fie otravita de atata rautate… Este foarte des întâlnită expresia “fiecare face și spune ce vrea pentru că suntem liberi” sau “dreptul la libera exprimare” aceastea fiind mai mult decat opinii, un fel de scuze în general pentru limbajul violent și violența fizică.
Violența nu face parte din om, nimeni nu s-a născut violent, nimeni nu știe ce înseamnă violența până nu o simte pe propria piele sau chiar până nu o pune în aplicare. Desigur, există momente când anumite persoane îți stârnesc mânia , te provoacăși de obicei atmosfera în care te afli contribuie la nașterea unor acte violență. Dar la fel de bine ai putea să te oprești o clipă, să te gândești că nu merităși că poate dacă tu cedezi lucrurile se vor remedia, sigur că acestea sunt cazuri mai reduse ca intensitate a violenței.
Deci, DA, suntem niște mici copii în fața agresiunii, puțini sunt cei care se pot apăra în fața ei, puțini sunt cei care au puterea să se opună, să ridice privirea din pământ și să facă un pas în față să o pună la pământ printr-o lovitură elegantă ce constă în cunostiinta și înțelepciune, bunătate și încredere, dar mai ales iertare. Da, iertare, pentru că suntem oameni și pentru că greșim, și tot așa trebuie să învățam să iertăm atunci când se cere iertare, să iubim pentru că prin razele iubirii chiar și cea mai neagră umbră de răutate poate fi alungată, poate fi spulberată.
Maya's Blog 